In urma cu mult timp, am avut o perioada din viata in care imi era foarte greu sa ma exprim liber. Asa ca scriam, seara de seara, poezii. Nu aveam un stil fix, ci doar sute de idei.

Multe dintre ele, tentative triviale, nu aveau o legatura directa cu ce traiam, ci mai degraba cu viziunea mea de ansamblu asupra existentei umane, asupra unor sentimente comune, pe care le traim cu totii.

Mai jos, am decis sa impartasesc cu voi cateva poeme scrise in liceu, care imi plac la fel de mult si astazi, ani de zile mai tarziu. Lectura placuta! 😀

Princess Die (28.12.2014)

Behind the smiles she used to fake
with every guy on every date,
behind a picture-perfect glow,
his voice was threatening to blow
her whole entire world apart,
that tiny piece of modern art.

Behind her joyful eyes of gold,
his memory lived fresh, yet cold,
his youth and vigor.. all the lies..
his arms, his scent, sweet lullabies..
his bitterness with each goodbye.
The only option left: to die.

 

Lacate (09.02.2015)

Inchide ochii
si mori
si lasa-ti gandurile libere
ca stolurile cerului cu stele
in adanca reverie fantomatica
a rasaritului cetos
si rece.

Inchide gura
si taci
si lasa-ti lacrimile sa urle
pentru tine,
pentru el,
ca cerneala pe paginile ude
difuza,
diforma,
purpurie.

Inchide pumnul
si sparge
Zidurile dintre noi,
mortii,
Ca in cimitirul zambetelor
Mutilor orbi ce au surzit
De cantece funebre
si de dor.

Inchide inima
Ce arde
Ca cenusa gandurilor mele
Sa zaca in lutul gropii tale
Pana ce vantul
O va plimba pe piatra ta
de capatai.

 

Suntem (09.09.2015)

Suntem doua suflete pierdute.
Doua chibrituri arse
pe aceeasi tigara.
Doua pahare ratacite
în chiuveta de o saptamana,
doua lumanari stinse la geam.
Suntem doua manusi gresite,
doi pantofi in cutii diferite.
Doua zambete pierdute,
doua priviri aruncate asfaltului.
Doua strazi la intersectii diferite,
doar doua masini fara roti.
Doua dureri de cap naucitoare,
doua batai in inimi de la morga.
Dar suntem, existam, asa noi doi.
Doua cuvinte, nicio vorba!

 

Neuron (10.09.2015)

E doar o senzatie,
un gol intre coaste,
o mana amortita,
un ochi pus pe fuga.

E doar o reactie,
un simptom evident,
o iritatie, arsura,
buze uscate.

E doar o parere,
complet subiectiva,
un stol de molii,
termite, furnici.

E doar o durere,
lunga, acuta,
spre umarul stang
mai jos de clavicula.

E doar de la tine,
copil, fericire
ma nasc ca sa fiu
un simplu dor.

 

Daca va plac aceste poezii, nu uitati sa dati share la articol!

Daca vreti sa cititi mai multe despre viziunea mea asupra vietii, click aici.