You only live once – e refrenul arhicunoscut al generatiei ce a trecut pragul noului mileniu. La prima vedere pare simplu – ai o singura viata si trebuie sa te bucuri de ea. Dar oare bucuria noastra vine din interior sau din partea altora?

Ma trezesc zi de zi cu intrebarea asta in minte. Sunt fericit cand ma simt odihnit, cand am ce manca, cand nu sunt bolnav? Sau, din contra, cand mi se spune ca arat bine, ca zambesc frumos sau ca am scris un articol reusit?

Ma simt bine pentru mine sau pentru restul?

E punctul de plecare catre autocunoastere, pentru fiecare dintre noi. E o calatorie grea, pe care o putem duce la bun sfarsit doar dupa multe esecuri.

Nu stiu daca e cel mai bun lucru de facut in timpul liber, dar e singurul lucru sigur pe care il putem face cu viata noastra – sa intelegem daca a fi oameni e mai presus de a supravietui, mai presus de a convietui, mai presus de a dispretui!

Asa ca de acum inainte, cand intrezariti o tipa cu parul verde, un domn pe tocuri, un baiat cu tatuaje pe fata sau o familie de tigani la cersit, intrebati-va daca prima reactie e a voastra sau a colectivului? Viata voastra e in pericol? E o reactie fireasca?

Imi place sa le numesc alarme false. Rasismul, xenofobia, homofobia, transfobia, sexismul, ura nejustificata de orice fel. Oamenii aceia sunt orbiti, nu realizeaza ca viata lor continua in exact acelasi mod si dupa scurta intalnire.

Pe moment, se va produce o descarcare involuntara de adrenalina, o lupta interioara cu necunoscutul. Dar dupa un timp, dupa cateva intrebari si dupa putina empatie, senzatia se va diminua.

Oamenii vor intelege ca, indiferent de rasa, de stilul de viata si de banii din portofel, fiecare e unic. Nu toti musulmanii sunt teroristi, nu toti homosexualii iubesc culoarea roz, nu toti politistii vor spaga si nu toti ungurii vor sa recupereze Transilvania. Lumea nu e aceasta mare biblioteca plina de carti cu adevaruri absolute, ci un ocean plin de viata, de diversitate, de culoare si de mister.

„You only live once, but if you do it right, once is enough!” Nu stand in zona de confort traim bine, nu privind aceiasi pereti seara de seara. Existenta noastra scurta, atat ca indivizi, cat si ca specie, merita traita din plin.

Da o sansa necunoscutului sa te uimeasca! Da o sansa oamenilor! Fa-o pentru tine, nu pentru ei.